parcúrge

parcúrge
vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, l pl. parcúrserãm; part. parcúrs

Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • parcurge — PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanţă (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ spec. A citi… …   Dicționar Român

  • străbate — STRĂBÁTE, străbát, vb. III. 1. tranz. şi intranz. A trece printr un corp, a pătrunde prin..., a traversa, a răzbi. 2. tranz. A trece pe o suprafaţă în diferite sensuri, pe toată întinderea ei, de la un capăt la altul; a parcurge, a cutreiera, a… …   Dicționar Român

  • revoluţie — REVOLÚŢIE, revoluţii, s.f. I. 1. (fil.) Ansamblul transformărilor calitative profunde care cuprind fie un sistem în întregime, fie unul sau mai multe subsisteme ale acestuia. 2. Schimbare bruscă şi de obicei violentă a structurilor sociale,… …   Dicționar Român

  • face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… …   Dicționar Român

  • cursă — CÚRSĂ1, curse, s.f. 1. Distanţă parcursă regulat de un vehicul pe acelaşi itinerar şi conform unui orar stabilit. ♦ (concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanţă. 2. Distanţă parcursă de o piesă între punctele extreme într o mişcare… …   Dicționar Român

  • parcurgere — PARCÚRGERE s.f. Acţiunea de a parcurge. – v. parcurge. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PARCÚRGERE s. 1. v. străbatere. 2. v. citire. 3. v. răs foire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  pa …   Dicționar Român

  • petrece — PETRÉCE, petréc, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A şi duce viaţa sau a şi ocupa timpul (într un anumit fel, într un anumit loc, o anumită perioadă); a trăi. ♢ expr. (tranz.) A( şi) petrece noaptea (undeva) = a rămâne (undeva) peste noapte… …   Dicționar Român

  • citi — CITÍ, citesc, vb. IV. tranz. 1. A parcurge un text (pronunţând cuvintele sau nu) pentru a lua cunoştinţă de cele scrise. ♦ A rosti, a urmări un text cu glas tare pentru a comunica cuiva conţinutul lui. ♦ A descifra o partitură muzicală, urmărind… …   Dicționar Român

  • călca — CĂLCÁ, calc, vb. I. I. 1. intranz. A pune piciorul pe ceva sau pe undeva; a păşi. ♢ expr. A călca din pod (sau de sus) = a umbla ţanţoş, trufaş. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe. A călca pe urmele cuiva = a avea… …   Dicționar Român

  • orbital — ORBITÁL, Ă, orbitali, e, adj. 1. Care aparţine orbitei cereşti, privitor la orbita unui corp ceresc. ♦ (Despre un mobil) Care parcurge o orbită. 2. Care aparţine sau se află în orbita oculară. – Din fr. orbital. Trimis de ionel bufu, 07.05.2004.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”